zalau-artists

 Doi stropi de ploaie în vânt, îmbrățișați, cu ochii închiși, Două pete de-amor contopind în fluid, Sângerând mai departe lacrimi   În care se pot privi, prin mii de lentile din ce în ce mai groase, microcosmosuri în care alții ca noi privesc prin microlentile în microlacrimi până acolo unde se zbate   geana ultimului microindivid care se uită la noi prin mii de lentile din ce în ce mai groase. În irisul lui e tăcerea care îți biciuie fiecare sinapsă. Dincolo de el e î

                         ,,Două triunghiuri circulare se întrepătrund                         și formează un paralelipiped ușor cilindric”                         asta îmi spune de fiecare dată când o întreb                                     ce culoare are cerul.                        Nu o iau în râs și nici milă de ea nu-mi este,                          pentru că nicio regulă nu rămâne valabilă                                      pentru totdeauna,                         nici cerul nu va fi același mereu, și-atunc

Creez, nasc prin uterul minții mele viermi care se metamorfozează apoi în unicorni târâtori cu pseudoaripi care nu-i pot zbura decât câțiva metri mai departe de placenta cleioasă ce se ascunde ca un prădător înapoi în craniul flămând care ar vrea parcă să îi ia din nou și să îi mai crească odată printr-un al doilea ombilic. Fiecare gând lansează o serie de contracții astfel încât fiecare neuron simte durerile facerii în timp ce ochii mei visează și degetele mele pipăie h&

 Pune-l la dospit, acolo, lângă inima ta. Sufletul meu frânge vreascuri În focul etern. Cuvintele nu există,   Sunt transpuneri goale. Iubirea e o combinație perfectă de sunete... Nu vorbesc, nu cântă... Vibrează în culori se văd prin papile gustative se digeră în inimă. Prin fiecare sistolă și diastolă Ne hrănim viscerele curcubeene. Ceasul s-a oprit demult... Noi nu.  

 Tic-tac clopotele bat în șoaptă, zugrăvesc în ele evanghelii care nu s-au scris încă. Tic-tac ceasuri vechi aliniate bat în strună, cos pe buzele noastre serafimi. Tic-tac inima mea se schimbă la față de câte ori o asculți.

 Măceșe în ochii tăi Cad pe podea, îmi mânjesc tălpile în stilul nunților indiene, îmi iei capul între palme și mă săruți. Cerul cade și el peste noi sufletele noastre evadează două trupuri goale-noi- calcă pământul în neștiință, îmi port voalul îmi ține adunate toate firisioarele roșii, galbene, portocalii, verzi,albastre, violet. Dincolo de el ești tu, purtându-mă dincolo de existență, memoriile mele, și cele de care nu am șt

Închide-mi ochii și fă-mă să cred că ești adevărat Întunericul nu încuie lacăte pentru totdeauna Lacul de unghii nu vopsește și inimi Ce e cald rămâne roșu Albastrul e pentru marțieni Și pentru diminețile reci. Nici zațul nu poate să-mi mai vadă viitorul E crunt, e-amar E un coșmar în cămașă de noapte la semafor Așteaptă să se facă verde. Dacă nu poți trăi fără iubire Te voi ajuta să ți-o imaginezi.